FOTOGALERIE: Cum arată Teatrul Naţional din Bucureşti cu o lună înaintea redeschiderii oficiale. Ce se întâmplă cu Lăptăria lui Enache şi Terasa La Motoare

Teatrul Naţional din Bucureşti se redeschide oficial la sfârşitul lunii viitoare [în sfârşit!], după îndelungata reconfigurare începută exact acum patru ani, pe 28 martie 2011. L-am cercetat săptămâna trecută de la stânga la dreapta şi de jos în sus, cu ocazia întâlnirii @igers_bucharest. Teatrul, care a permis reprezentaţii în sălile nou-deschise şi în timpul lucrărilor, arată ca o bijuterie, este lumină, culoare, artă. Păstrează multe din elementele vechi – modernizate, reparate, recolorate -, dar vine cu săli şi spaţii noi, deschise, multicolore, făcute să ţină publicul la TNB o zi întreagă, cu loisir, nu doar spectacole. Exact ca în teatrele de prestigiu din alte capitale europene. Sunteţi curioşi ce se întâmplă cu două puncte fierbinţi altădată pe acoperişul TNB? Ei bine, Terasa „La Motoare” nu va mai fi „la motoare”, iar „Lăptăria lui Enache” are un statut incert.

Sala MARE a Teatrului Naţional din Bucureşti

Misiunea noastră culturală s-a măsurat în aproape 200 de fotografii ale Teatrului Naţional din Bucureşti*… dar nu vă speriaţi, aici le postăm doar pe cele mai frumoase 🙂 Am văzut toate cele şase scene interioare – Atelier, Studio, Media, Pictură, Sala Mică şi Sala Mare – , plus Amfiteatrul de pe acoperiş, şi avem nemăsurate cuvinte de laudă. Personal, am o singură remarcă negativă despre noua faţă noul interior al Teatrului Naţional, dar o arunc la finalul textului (remarca); şi asta pentru că nu vreau să alterez povestea unui loc special cu „sfaturi practice”…

Nu ne-am abţinut să fim totuşi pragmatici, aşa că am dat câteva telefoane ca să aflăm ce se întâmplă cu spaţiile comerciale ataşate spaţiilor care potolesc foamea (şi setea) de cultură. În mod cu totul previzibil, ne gândeam la Lăptăria lui Enache** şi Terasa la Motoare. Am vorbit cu însuşi directorul instituţiei, Ion Caramitru, care ne-a dat o listă întreagă: un restaurant (în spatele teatrului), două galerii de artă, lounge-baruri lângă sălile de spectacol, o librărie (amplasată în locul fostei Săli Amfiteatru). Pentru absolut toate vor fi organizate licitaţii, la care, evident, e mare înghesuială încă dinaintea întocmirii caietelor de sarcini. În prezent, se fac măsurătorile pentru cadastru. Ne-au dat răspunsuri şi oamenii de la Lăptărie, dar deocamdată delectaţi-vă cu ce am fotografiat la Teatrul Naţional din Bucureşti:

SALA ATELIER. Inaugurat acum 40 de ani, „Atelierul”, cu spaţiul său de 300 de locuri, creează intimitatea potrivită pentru o legătură strânsă între actori şi spectatori. Pentru teatru experimental, mai precis. Cât despre foaierul superb, avem de spus doar atât: o combinaţie perfectă de roşu, galben „muştar”, artă şi lumină.

Foaierul Sălii Atelier

Sala ATELIER

Foaierul Sălii Atelier

De văzut în foaierul Sălii Atelier

De văzut (tot) în foaierul Sălii Atelier

SALA STUDIO. Este fosta sală a Teatrului de Operetă „Ion Dacian” şi are 590 de locuri. Este şi cea mai ofertantă din TNB: poate fi transformată în doar 20 de minute din sală de tip italian (frontal) într-una de tip elisabetan (semicerc) sau arenă, prin deplasarea a trei secţiuni mobile cu scaune și a pereților, la fel de mobili. Foaierul generos găzduieşte printre altele un pian şi mai multe lucrări de dimensiuni mari.

Sala STUDIO

În culise. Sala Studio, cea mai ofertantă dintre toate sălile TNB

Unghiuri galben „muştar” la Sala Studio

„Să fim curioşi”, unul dintre scopurile declarate ale noii orânduiri de la TNB. Foaierul Sălii Studio

Foaierul Sălii Studio, un spaţiu generos, populat cu obiecte de artă pe măsura întregului edificiu

De văzut în foaierul Sălii Studio

SALA MEDIA. Inaugurată în 2012, are 300 de locuri şi este polifuncțională, fiind disponibilă pentru expoziții, recitaluri, reuniuni, conferințe, proiecții. La vizita de sâmbătă, am găsit şi un detaliu de decor pe scena mică. Foaierul roşu ne-a plăcut aproape la fel de mult ca cel de lângă Sala Atelier, cu toate că are ceva în plus de oferit: un spaţiu rotund de bar, foarte cochet.

Sala MEDIA

Pe scena Sălii Media, sârmă ghimpată în decor

Loisir în foaierul Sălii Media

SALA PICTURĂ. Am ajuns în foaier, am intrat în sală, am revenit în foaier, din nou în sală. Fotografii şi iar fotografii, pentru că a devenit instantaneu spaţiul meu preferat din noul TNB. 300 de locuri are Sala Pictură, cu scenă de tip italian, elisabetan şi arenă.

Sala PICTURĂ

Foaierul Sălii Pictură

Roşu şi negru. Şi gri. În Sala Pictură

O mică parte dintre lucrările pe care le-am admirat în foaierul Sălii Pictură

Intermezzo.

Aţi putea crede că am părăsit Teatrul, dar nu… asta vedeţi în drum spre Sala Mică

„Picture in Picture in Picture”

Sala MICĂ. Chiar pare cea mai mică, cu toate că are totuşi 240 de locuri. Spaţiul, care servea ca depozit până în 2011, este mai întunecat, de-a dreptul negru, de fapt, şi mai îngust. Aţi ghicit, sala asta nu ne-a trezit acelaşi interes ca celelalte… Dar este destul de ofertantă ca tehnică – este de tip italian (redus), elisabetan, plus arenă. (Ca să înţelegeţi la ce se referă clasificarea, explicaţii şi VIDEO aici.)

Sala MICĂ

SALA MARE. Spaţiul impresionant de tip italian are haine noi, cele 900 de scaune strălucesc în haine noi, scena şi fosa sunt aproape gata. Nu am avut acces pe scenă, dar abia aştept să fim surprinşi luna viitoare.

Sala MARE

Pe acoperişul TNB. Terasa „La Motoare” nu mai este „la motoare”

Locul în care se pierdeau zile şi nopţi la cafele, beri, aniversări, concerte, lansări, filme de cinematecă prezentate de un domn dedicat, în weekenduri, dar şi la reprezentaţiile Teatrului Undercloud, nu va mai găzdui Terasa „La Motoare”.  Aici a apărut deja noua sală în aer liber „Amfiteatru”, ocupând „localul-cu-cel-mai-mult-cer” din centrul Bucureştiului. Cu gradene pentru 300 de spectatori, va prelungi stagiunea şi pe timp de vară.

AMFITEATRUL

A fost odată Terasa „La Motoare”

Cu sau fără marca „Lăptărie” sau „Motoare”, terasa şi cafeneaua ne aşteaptă pe acoperiş

Celor care deja s-au îngrijorat citind ultimul paragraf, vă putem arăta că noua terasă, laolaltă cu viitoarea cafenea, sunt mai ofertante şi mult mai plăcute ochiului:

TNB, vedere dinspre Hotel Intercontinental

Superba terasă nouă a TNB

Hotelul Intercontinental, în toată splendoarea, văzut de pe terasa TNB

Cum spuneam mai sus, cei interesaţi să ocupe spaţiile de mai sus – plus librăria, restaurantul din spatele teatrului, cele două galerii de artă, barurile din foaiere – vor putea participa la licitaţii. Firma de avocatură angajată să pregătească toate caietele de sarcini e în plină activitate, iar licitaţiile ar trebui să se întâmple cam în două luni de zile, potrivit spuselor directorului TNB, Ion Caramitru. În cel mai bun caz, toate vor fi funcţionale odată cu începerea stagiunii 2015-2016.

Ca orice furnizor, şi cei care s-au ocupat de Lăptăria lui Enache şi Terasa „La Motoare” au dreptul să participe la aceste licitaţii, singura modalitate prin care marca ar avea continuitate pe acoperişul Teatrului Naţional. Un reprezentant al investitorului ne-a confirmat că firma se va înscrie în cursă – „Nu se poate TNB fără Lăptărie şi Motoare!„, ne-a spus el -, cu menţiunea că investitorul ar deţine brandul „Lăptăria lui Enache”. Totuşi, pe site-ul OSIM nu se confirmă că această marcă ar fi înregistrată.

Sub „pălărie”

Ne-a mai spus Ion Caramitru că anteriorul contract cu „Lăptăria” şi „Motoarele” nu era încheiat cu TNB, ci cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană, mutat din incinta teatrului din 2011. Cât priveşte Cafeneaua Actorilor, demolată, aceasta avea contract cu Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” şi nu va fi reconstruită.

Minusul de la final 🙂

Cum spuneam acum vreo 30+ fotografii, am aruncat singurul comentariu negativ despre interiorul Teatrului Naţional la final de cronică. Remarca practică se referă la… mochetă, şi am găsit ca explicaţie o poză pe Instagram/#viatalateatru:

https://instagram.com/p/0fwJXimDaD/

Sunt zeci (sute?) de metri pătraţi de mochetă pe pardoselile şi treptele TNB, colorate roşu şi galben „muştar”, care preiau orice scamă, praf şi noroi de pe pantofi. Sigur, în fotografie se văd urmele celor care încă muncesc la renovare cu ipsos şi ciment, dar noroiul e un element universal… Mi-e sincer frică să încerc să măsor kilowaţii/oră înghiţiţi de aspiratoarele instituţiei.

Mulţumim igers_bucharest!

Fotografiile au fost realizate cu ocazia instameet ww11ro, cea de-a XI-a întâlnire a instagrammerilor din Bucureşti. Am adunat în FOTOGALERIA Instameet TNB câteva dintre cele mai frumoase imagini postate de ei după vizită sub hashtagurile #viatalateatru & #ww11ro. Enjoy 🙂

Teatrul Naţional din Bucureşti, 27 de fotografii pe Instagram 

Câţiva dintre membrii @igers_bucharest, în foaierul Sălii Mari a TNB

2011 vs. 2015

30 mai 2011

21 martie 2015

DATE DOCUMENTARE

* Actuala clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti a fost inaugurată pe 20 decembrie 1973. Are o suprafață de 10.000 mp și a pornit la drum cu trei săli de spectacol (Mare, Mică şi Atelier), adică 1600 de locuri. Fațada nu era finalizată, dar purta „pălăria” repusă în drepturi la actuala renovare. Conducerii din 1973 nu i-ar fi fost pe plac arhitectura „pălăriei”, iar ocazia de a face o schimbare a venit odată cu un incendiu produs în august 1978. Sala Mare a fost distrusă, iar spectacolele – suspendate, aşa că între 1983 şi 1986 s-a făcut loc remodelării TNB, la exterior şi la interior, după cum a cerut „întâiul fiu al ţării”, fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu. Atunci a apărut şi Sala Amfiteatru. Practic, lucrările începute în 28 martie 2011 au „desfăcut” ce s-a făcut în remodelarea anterioară.

Pentru mai multe informaţii şi fotografii relevante, pe Agerpres aveţi un articol foarte bine documentat. O resursă excelentă de fotografii din timpul remodelării actuale – şi nu numai – găsiţi pe rezistenta.net. Iar pe site-ul TNB aveţi momentele-cheie din istoria teatrului, născut în 1852.

** Lăptăria lui Enache s-a deschis în 1920 şi era punctul de întâlnire al scriitorilor avangardişti din Bucureşti – Saşa Pană, Victor Brauner, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll (pseudonimul lui Gheorghe Dinu, fiul patronului Enache Dinu) şamd. Prima adresă a fost strada Bărăţiei nr. 37, unde localul a devenit cunoscut ca loc de naştere al „celui mai original cenaclu din câte a cunoscut România”. Pe 26 octombrie 1931 s-a închis, pentru mai bine de şase decenii, revenind la etajul IV al Teatrului Naţional din Bucureşti în anii 90, la pachet cu Terasa La Motoare.